Provérbios 18

¹ Cel ursuz caută ce -i place lui, se supără de orice lucru bun. –

² Nebunului nu -i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. –

³ Cînd vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. –

⁴ Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într'una. –

⁵ Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. –

⁶ Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. –

⁷ Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. –

⁸ Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. –

⁹ Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. –

¹⁰ Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. –

¹¹ Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. –

¹² Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. –

¹³ Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. –

¹⁴ Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine -l va ridica? –

¹⁵ O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. –

¹⁶ Darurile unui om îi fac loc, şi -i deschid intrarea înaintea celor mari. –

¹⁷ Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celalt, şi -l ia la cercetare. –

¹⁸ Sorţul pune capăt neînţelegerilor, şi hotărăşte între cei puternici. –

¹⁹ Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. –

²⁰ Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. –

²¹ Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. –

²² Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care -l capătă dela Domnul. –

²³ Săracul vorbeşte rugîndu-se, dar bogatul răspunde cu asprime. –

²⁴ Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. –