2 Samuel

1. Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: ,,Din pricina lui Saul şi a casei lui sîngeroase, pentru că a ucis pe Gabaoniţi este foametea aceasta.``

2. Împăratul a chemat pe Gabaoniţi să le vorbească. -Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă a Amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurămînt, şi totuş Saul voise să -i ucidă, în rîvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda. -

3. David a zis Gabaoniţilor: ,,Ce pot face eu pentru voi, şi cu se să fac ispăşire, ca să binecuvîntaţi moştenirea Domnului?``

4. Gabaoniţii i-au răspuns: ,,Nu voim nici argint nici aur dela Saul şi dela casa lui, şi nici nu este treaba noastră să omorîm pe cineva din Israel.`` Şi împăratul a zis: ,,Ce voiţi dar să vă fac?``

5. Ei au răspuns împăratului: ,,Fiindcă omul acela ne -a slăbit şi îşi pusese de gînd să ne nimicească pentru ca să ne facă să perim din tot ţinutul lui Israel,

6. să ni se dea şapte bărbaţi din fiii lui, şi -i vom spînzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.`` Şi împăratul a zis: ,,Vi -i voi da.``

7. Împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurămîntul pe care -l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David şi Ionatan, fiul lui Saul.

8. Dar împăratul a luat pe cei doi fii, pe cari -i născuse lui Saul Riţpa, fata lui Aiia, şi anume: Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei cinci fii, pe cari -i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai;

9. i -a dat în mînile Gabaoniţilor, cari i-au spînzurat pe munte, înaintea Domnului. Toţi cei şapte au perit împreună; au fost omorîţi în cele dintîi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor.

10. Riţpa, fata lui Aiia, a luat un sac şi l -a întins subt ea peste stîncă, dela începtul seceratului pînă cînd a căzut peste ei ploaie din cer; şi a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, şi fiarele cîmpului în timpul nopţii.

11. Au înştiinţat pe David despre ce făcuse Riţpa, fata lui Aiia, ţiitoarea lui Saul.

12. Şi David s'a dus şi a luat oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan, dela locuitorii din Iabesul Galaadului, cari le luaseră din piaţa Bet-Şan, unde îi spînzuraseră Filistenii cînd au bătut pe Saul la Ghilboa.

13. A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan; şi s'au strîns şi oasele celor ce fuseseră spînzuraţi.

14. Au îngropat oasele lui Saul şi fiului său Ionatan în ţara lui Beniamin, la Ţela, în mormîntul lui Chis, tatăl lui Saul. Şi au făcut tot ce poruncise împăratul. După aceea, Dumnezeu a fost potolit faţă de ţară.

15. Filistenii au pornit iarăş cu război împotriva lui Israel. David s'a pogorît cu slujitorii lui, şi a luptat împotriva Filistenilor. David era obosit.

16. Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă, şi era încins cu o sabie nouă.

17. Abişai, fiul Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe Filistean, şi l -a omorît. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicînd: ,,Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel``.

18. După aceea, a mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Atunci Sibecai, Huşatitul, a omorît pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.

19. A mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorît pe Goliat din Gat, care avea o suliţă, al cărei mîner era ca sulul de ţesut.

20. A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mînă şi la fiecare picior, în totul douăzeci şi patru, şi care se trăgea tot din Rafa.

21. El a batjocorit pe Israel; şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l -a omorît.

22. Aceşti patru oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au perit ucişi de mîna lui David şi de mîna slujitorilor lui.

1. David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

2. El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

3. Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

4. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

5. Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

6. legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

7. În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

8. Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

9. Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

10. A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

11. Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

12. era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

13. Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

15. a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

16. Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

17. El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

18. m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

19. Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

20. El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

21. Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

22. căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

23. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

24. Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

25. De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

26. Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

27. cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

28. Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

29. Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

30. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

31. Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

32. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

33. Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

34. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

35. Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

36. Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

37. Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

38. Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

39. Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

40. Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

41. Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

42. Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

43. Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

44. Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

45. Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

46. Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

47. Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

48. Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

49. şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

50. De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

51. El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``

1. Iată cele din urmă cuvinte ale lui David. Cuvîntul lui David, fiul lui Isai, cuvîntul omului care a fost înălţat sus de tot, cuvîntul unsului Dumnezeului lui Iacov, cuvîntul cîntăreţului plăcut al lui Israel.

2. Duhul Domnului vorbeşte prin mine, şi cuvîntul Lui este pe limba mea.

3. Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stînca lui Israel mi -a zis: ,,Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, celce împărăţeşte în frică de Dumnezeu,

4. este ca lumina dimineţii, cînd răsare soarele în dimineaţa fără nori; ca razele soarelui după ploaie, cari fac să încolţească din pămînt verdeaţa.

5. Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuş El a făcut cu mine un legămînt vecinic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mîntuirea şi bucuria mea?

6. Dar cei răi sînt toţi ca nişte spini pe cari -i arunci, şi nu -i iei cu mîna;

7. cine se atinge de ei, se înarmează cu un fer sau cu mînerul unei suliţe, şi -i arde în foc pe loc.

8. Iată numele vitejilor cari erau în slujba lui David. Ioşeb-Basşebet, Tahchemonitul, unul din fruntaşii căpeteniilor. El şi -a învîrtit suliţa peste opt sute de oameni, pe cari i -a omorît dintr'o dată.

9. După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici cari au ţinut pept împreună cu David împotriva Filistenilor strînşi pentru luptă, cînd bărbaţii lui Israel se dădeau înapoi pe înălţimi.

10. El s'a sculat, şi a lovit pe Filisteni pînă ce i -a obosit mîna şi a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s'a întors după Eleazar, numai ca să ia prada.

11. După el, Şama, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii se strînseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pămînt sămănată cu linte; şi poporul fugea dinaintea Filistenilor.

12. Şama s'a aşezat în mijlocul ogorului, l -a apărat şi a bătut pe Filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire.

13. Trei dintre cei treizeci de căpetenii s'au pogorît pe vremea seceratului şi au venit la David, în peştera Adulam, cînd o ceată de Filisteni tăbărîse în valea... Refaim.

14. David era atunci în cetăţuie, şi o strajă a Filistenilor era la Betleem.

15. David a avut o dorinţă, şi a zis: ,,Cine-mi va da să beau apă din fîntîna de la poarta Betleemului?``

16. Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fîntîna dela poarta Betleemului. Au adus -o şi au dat -o lui David; dar el n'a vrut s'o bea şi a vărsat -o înaintea Domnului.

17. El a zis: ,,Departe de mine, Doamne, gîndul să fac lucrul acesta! Să beau sîngele oamenilor acestora cari s'au dus cu primejdia vieţii lor?`` Şi n'a vrut s'o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji.

18. Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei. El şi -a învîrtit suliţa peste trei sute de oameni, şi i -a omorît, şi a fost vestit între cei trei.

19. Era cel mai cu vază din cei trei, şi a fost căpetenia lor; dar n'a fost la înălţimea celor trei dintîi.

20. Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel, om viteaz şi vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S'a pogorît în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într'o zi cînd căzuse zăpadă.

21. A omorît pe un Egiptean groaznic la înfăţişare, care avea o suliţă în mînă; s'a pogorît împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mîna Egipteanului, şi l -a omorît cu ea.

22. Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; şi a fost vestit printre cei trei viteji.

23. Era cel mai cu vază din cei treizeci; dar n'a ajuns la înălţimea celor trei dintîi. David l -a primit între sfetnicii lui de aproape.

24. Asael, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.

25. Şama din Harod. Elica din Harod.

26. Heleţ, din Pelet. Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa.

27. Abiezer din Anatot. Mebunai, din Huşa.

28. Ţalmon, din Ahoah. Maharai, din Netofa.

29. Heleb, fiul lui Baana, din Netofa. Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin.

30. Benaia, din Piraton. Hidai, din Nahale-Gaaş.

31. Abi-Albon, din Araba. Azmavet, din Barhum.

32. Eliahba, din Şaalbon. Bene-Iaşen. Ionatan.

33. Şama, din Harar. Ahiam, fiul lui Şarar, din Arar.

34. Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo.

35. Heţrai, din Carmel. Paarai, din Arab.

36. Igheal, fiul lui Natan, din Ţoba. Bani, din Gad.

37. Ţelec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei.

38. Ira, din Ieter. Gareb, din Ieter.

39. Urie, Hetitul. De toţi: treizeci şi şapte.

1. Domnul S'a aprins de mînie din nou împotriva lui Israel; şi a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd: ,,Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda``.

2. Şi împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla lîngă el: ,,Străbate toate seminţiile lui Israel, dela Dan pînă la Beer-Şeba; să se facă numărătoarea poporului, şi să ştiu la cît se ridică numărul lor.``

3. Ioab a zis împăratului: ,,Domnul, Dumnezeul tău, să făcă poporul de o sută de ori mai mare, şi împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?``

4. Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii; şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat dela împărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel.

5. Au trecut Iordanul, şi au tăbărît la Aroer, la dreapta cetăţii care este în mijlocul văii Gad, şi lîngă Iaezer.

6. Au venit pănă la Galaad şi în ţara lui Tahtim-Hodşi. S'au dus pînă la Dan-Iaan, şi în împrejurimile Sidonului.

7. Au venit pînă la cetăîţuia Tir, şi în toate cetăţile Heviţilor şi ale Cananiţilor. Au ieşit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Şeba.

8. Au străbătut astfel toată ţara, şi au ajuns la Ierusalim, după nouă luni şi douăzeci de zile.

9. Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau în Israel opt sute de mii de oameni de război cari scoteau sabia, şi în Iuda cinci sute de mii de oameni.

10. David a simţit cum îi bătea inima, dupăce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: ,,Am săvîrşit un mare păcat, făcînd lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un... nebun!``

11. A doua zi, cînd s'a sculat David, cuvîntul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, văzătorul lui David:

12. ,,Du-te şi spune lui David: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.``

13. Gad s'a dus la David, şi i -a făcut cunoscut lucrul acesta, zicînd: ,,Vrei şapte ani de foamete în ţara ta, sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, cari te vor urmări, sau să bîntuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege, şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimete.``

14. David a răspuns lui Gad: ,,Sînt într'o mare strîmtoare! Oh! mai bine să cădem în mînile Domnului, căci îndurările Lui sînt nemărginite; dar să nu cad în mînile oamenilor!``

15. Domnul a trimes ciuma în Israel, de dimineaţă pînă la vremea hotărîtă. Şi, din Dan pînă la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor.

16. Pe cînd îngerul întindea mîna peste Ierusalim ca să -l nimicească, Domnul S'a căit de răul acela, şi a zis îngerului care ucidea poporul: ,,Destul! Trage-ţi mîna acum.`` Îngerul Domnului era lîngă aria lui Aravna..., Iebusitul.

17. David, văzînd pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: ,,Iată că am păcătuit! Eu sînt vinovat: dar oile acestea, ce au făcut? Mîna Ta să se îndrepte dar împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!``

18. În ziua aceea, Gad a venit la David, şi i -a zis: ,,Suie-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.``

19. David s'a suit, după cuvîntul lui Gad, cum poruncise Domnul.

20. Aravna s'a uitat, şi a văzut pe împărat şi pe slujitorii lui îndreptîndu-se spre el; şi Aravna a ieşit, şi s'a închinat înaintea împăratului, cu faţa la pămînt.

21. Aravna a zis: ,,Pentru ce vine domnul meu, împăratul, la slujitorul lui?`` Şi David a răspuns: ,,Ca să cumpăr dela tine aria şi să zidesc în ea un altar Domnului, pentruca să înceteze urgia aceasta de peste popor.``

22. Aravna a zis lui David: ,,Să ia domnul meu, împăratul, aria, şi să aducă în ea jertfele cari -i vor plăcea; vezi, boii vor fi pentru arderea de tot, şi carăle cu uneltele lor vor ţinea loc de lemne.``

23. Aravna a dat împăratului totul. Şi Aravna a zis împăratului: ,,Domnul, Dumnezeul tău, să te primească!``

24. Dar împăratul a zis lui Aravna: ,,Nu! vreau s'o cumpăr dela tine pe preţ de argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, cari să nu mă coste nimic.`` Şi David a cumpărat aria şi boii cu cinzeci de sicli de argint.

25. David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Atunci Domnul a fost potolit faţă de ţară, şi a încetat urgia deasupra lui Israel

Significados: Saul, Israel, Adriel, Eleazar, Ira, Abiezer, Bani.

Você está lendo 2 Samuel na edição CORNILESCU, Cornilescu, em Romeno.
Este lívro compôe o Antigo Testamento, tem 24 capítulos, e 695 versículos.