1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

2. ,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

3. Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

4. Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

5. Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

6. Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7. Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

8. Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

9. Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

10. Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

11. Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

12. Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

13. Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

14. ,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

15. Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

16. cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

17. Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

18. ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

19. cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

20. ,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

21. Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

22. El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

23. aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

24. Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

25. Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

26. şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

27. Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

28. şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

29. Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

30. Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

31. Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

32. Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

33. Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34. Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

35. El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. ,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

3. Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

4. Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

5. v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

6. Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

7. Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

8. M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

9. Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

10. Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

11. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

12. Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

13. Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

14. mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

15. Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

16. Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

17. Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

18. Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

19. Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

20. Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

21. să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

22. Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.

1. Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

2. Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

3. Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

4. Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

5. Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

6. M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

7. Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

8. Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

9. Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

10. Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

11. Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

12. Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

13. Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

14. cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

15. Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

16. Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

1. Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

2. ,,Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi.

3. Pentruce ne socoţi atît de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?

4. Oare pentru tine, care te sfîşii în mînia ta, s'ajungă pustiu pămîntul, şi să se strămute stîncile din locul lor?

5. 5. Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.

6. Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui.

7. Paşii lui cei puternici se vor strîmta; şi, cu toate opintirile lui, va cădea.

8. Căci calcă cu picioarele pe laţ, şi umblă prin ochiuri de reţea;

9. este prins în cursă de călcăi, şi laţul pune stăpînire pe el;

10. capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt, şi prinzătoarea îi stă pe cărare.

11. De jur împrejur îl apucă spaima, şi -l urmăreşte pas cu pas.

12. Foamea îi mănîncă puterile, nenorocirea este alături de el.

13. Mădularele îi sînt mistuite unul după altul, mădularele îi sînt mîncate de întîiul născut al morţii.

14. Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost, şi este tîrît spre împăratul spaimelor.

15. Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

16. Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sînt ramurile tăiate.

17. Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă.

18. Este împins din lumină în întunerec, şi este izgonit din lume.

19. Nu lasă nici moştenitori, nici sămînţă în poporul său, nicio rămăşiţă vie în locurile în cari locuia.

20. Neamurile cari vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază.

21. Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.``

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. ,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

3. Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

4. Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

5. Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

6. Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

7. Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

8. Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

9. M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

10. m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

11. S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

12. Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

13. A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

14. Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

15. Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

16. Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18. Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19. Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

20. Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

21. Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

22. Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

23. Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

24. aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

25. Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

26. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

27. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

28. Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29. Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``

1. Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

2. ,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.

3. Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.

4. Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,

5. biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

6. Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,

7. va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`

8. Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

9. Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.

10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

11. Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.

12. Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,

13. îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:

14. dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

15. Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.

16. Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.

17. Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,

18. va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,

19. căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.

20. Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

21. Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.

22. În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

23. Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

24. Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.

25. Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.

26. Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,

27. Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.

28. Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.

29. Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. ,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

3. Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

4. Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

5. Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

6. Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

7. Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

8. Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

9. În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

10. Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

11. Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

12. Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

13. Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

14. Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

15. Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

16. Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

17. dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

18. să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

19. Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

20. el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

21. Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

22. Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

23. Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

24. cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

25. Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

26. şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

27. Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

28. Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

29. Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

30. Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

31. Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

32. Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

33. Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

34. Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

Significados: Elifaz.

Você está lendo na edição CORNILESCU, Cornilescu, em Romeno.
Este lívro compôe o Antigo Testamento, tem 42 capítulos, e 1070 versículos.