1. Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentrucă el se socotea fără vină.

2. Atunci s'a aprins de mînie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s'a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentrucă zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.

3. Şi s'a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuş osîndeau pe Iov.

4. Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu aşteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.

5. Dar, văzînd că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s'a aprins de mînie.

6. Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Eu sînt tînăr, şi voi sînteţi bătrîni: de aceea m'am temut, şi m'am ferit să vă arăt gîndul meu.

7. Eu îmi ziceam: ,Să vorbească bătrîneţa, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.`

8. Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.

9. Nu vîrsta aduce înţelepciunea, nu bătrîneţa te face în stare să judeci.

10. Iată de ce zic: ,Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.

11. Am aşteptat sfîrşitul cuvîntărilor voastre, v'am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut -o cuvintelor lui Iov.

12. V'am dat toată luarea aminte; şi iată că, niciunul din voi nu l -a încredinţat, niciunul nu i -a răsturnat cuvintele.

13. Să nu ziceţi însă: ,În el noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!`

14. Mie nu mi -a vorbit deadreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi.

15. Ei se tem, nu mai răspund! Li s'a tăiat cuvîntul!

16. Am aşteptat pînă şi-au sfîrşit cuvîntările, pînă s'au oprit şi n'au ştiut ce să mai răspundă.

17. Vreau să răspund şi eu la rîndul meu, vreau să spun şi eu ce gîndesc.

18. Căci sînt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu;

19. lăuntrul meu este ca un vin care n'are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.

20. Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.

21. Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni;

22. căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într'o clipeală m'ar lua Ziditorul meu.

1. Acum dar, Iov, ascultă cuvîntările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!

2. Iată, deschid gura, şi mi se mişcă limba în cerul gurii.

3. Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat:

4. Duhul lui Dumnezeu m'a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.

5. Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata!

6. Înaintea lui Dumnezeu eu sînt semenul tău, şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi.

7. Astfel frica de mine nu te va turbura, şi greutatea mea nu te va copleşi.

8. Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:

9. ,Sînt curat, sînt fără păcat, sînt fără prihană, nu este fărădelege în mine.

10. Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;

11. îmi pune picioarele în butuci, îmi pîndeşte toate mişcările.`

12. Îţi voi răspunde că aici n'ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decît omul.

13. Vrei dar să te cerţi cu El, pentrucă nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?

14. Dumnezeu vorbeşte însă, cînd într'un fel, cînd într'altul. dar omul nu ia seama.

15. El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc, cînd dorm în patul lor.

16. Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui,

17. ca să abată pe om de la rău, şi să -l ferească de mîndrie,

18. ca să -i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei.

19. Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele.

20. Atunci îi este greaţă de pîne, chiar şi de bucatele cele mai alese.

21. Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele cari nu i se vedeau rămîn goale;

22. sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.

23. Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s'o urmeze,

24. Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: ,Izbăveşte -l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!`

25. Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţei lui.

26. Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să -I vadă Faţa cu bucurie, şi -i dă înapoi nevinovăţia.

27. Atunci el cîntă înaintea oamenilor, şi zice: ,Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n'am fost pedepsit după faptele mele;

28. Dumnezeu mi -a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!`

29. Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,

30. ca să -l ridice din groapă, ca să -l lumineze cu lumina celor vii.

31. Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!

32. Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.

33. Dacă n'ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.``

1. Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:

2. ,Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!

3. Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.`

4. Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.

5. Iov a zis: ,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;

6. am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.`

7. Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,

8. care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?

9. Căci el a zis: ,Nu -i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.`

10. Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

11. El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.

12. Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

13. Cine L -a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I -a dat lumea în grija Lui?

14. Dacă nu s'ar gîndi decît la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,

15. tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s'ar întoarce în ţărînă.

16. Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!

17. Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,

18. care strigă către împăraţi: ,Netrebnicilor!` Şi către domnitori: ,Nelegiuiţilor!`

19. Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?

20. Într'o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mînii vreunui om.

21. Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.

22. Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

23. Dumnezeu n'are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

24. El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor.

25. Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sînt zdrobiţi.

26. Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.

27. Abătîndu-se dela El, şi părăsindtoate căile Lui,

28. ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.

29. Dacă dă El pace, cine poate s'o turbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să -L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

30. pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.

31. Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: ,Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;

32. arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?`

33. Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune dar ce ştii!

34. Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m'ascultă va gîndi ca mine:

35. ,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată.

36. Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!

37. Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.``

1. Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:

2. ,,Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,

3. cînd zici: ,La ce-mi foloseşte, ce cîştig am că nu păcătuiesc?`

4. Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.

5. Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine?

6. Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui?

7. Dacă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta?

8. Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului.

9. Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plîng de silnicia multora;

10. dar niciunul nu zice: ,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea,

11. care ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului, şi ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?`

12. Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mîndriei celor răi.

13. Degeaba strigă, căci Dumnezeu n'ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.

14. Măcarcă zici că nu -L vezi, totuş pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă -L!

15. Dar, pentru că mînia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.

16. Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.``

1. Elihu a urmat şi a zis:

2. ,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

3. Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

4. Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

5. Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

6. El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

7. Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

8. Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

9. Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

10. Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

11. Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

12. Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

13. Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

14. îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

15. Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

16. Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

17. Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

18. Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

19. Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

20. Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

21. Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

22. Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

23. Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``

24. Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

25. Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

26. Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

27. Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

28. pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

29. Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

30. Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

31. Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

32. Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

33. Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.

1. La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

2. Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

3. Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

4. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

5. Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

6. El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

7. Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

8. Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

9. Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

10. Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

11. Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

12. mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

13. Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

14. Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

15. Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

16. Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

17. Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

18. Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

19. Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

20. Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

21. Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

22. dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

23. Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

24. De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``

Você está lendo na edição CORNILESCU, Cornilescu, em Romeno.
Este lívro compôe o Antigo Testamento, tem 42 capítulos, e 1070 versículos.