1. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

2. ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

3. Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

4. Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

5. Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

6. Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

7. atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

8. Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

9. Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;

10. cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

11. cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

12. De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

13. ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

14. Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

15. Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

16. Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

17. Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

18. Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

19. Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?

20. Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

21. Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

22. Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

23. pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?

24. Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?

25. Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

26. pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;

27. pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

28. Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

29. Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

30. ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

31. Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

32. Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?

33. Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

34. Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

35. Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`

36. Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

37. Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

38. pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

39. Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

40. cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

41. Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

1. Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

2. Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

3. Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

4. Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

6. I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

7. El rîde de zarva cetăţilor,

8. Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

10. Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

11. Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

12. Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

13. Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

14. Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

15. Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

16. Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

17. Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

18. Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

19. Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

20. Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

21. Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

22. îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

23. Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

24. fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

25. La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

26. Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

27. Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

28. El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

29. De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

30. Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.

1. Domnul, a vorbit lui Iov, şi a zis:

2. ,,Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?``

Você está lendo na edição CORNILESCU, Cornilescu, em Romeno.
Este lívro compôe o Antigo Testamento, tem 42 capítulos, e 1070 versículos.