1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

2. ,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3. De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

4. Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

5. Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

6. Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

7. Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

8. După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

9. Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

10. Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

11. Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

12. Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

13. În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

14. m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

15. Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

16. Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

17. ,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

18. Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

19. cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

20. De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

21. Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

1. Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?

2. Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.

3. Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.

4. Fiii lui n'au noroc, sînt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!

5. Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, cari vin să -l ia chiar şi din spini, şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi.

6. Nenorocirea nu răsare din ţărînă, şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt.

7. Omul se naşte ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare.

8. Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.

9. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

10. El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii.

11. El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi.

12. El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească.

13. El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:

14. dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.

15. Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici.

16. Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.

17. Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.

18. El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.

19. De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.

20. El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război.

21. Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea.

22. Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului.

23. Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine.

24. Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,

25. îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp.

26. Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui.

27. Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!``

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. ,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

3. ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

4. Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

5. Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

6. Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

7. Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

8. O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

9. De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

10. Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

11. La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

12. Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

13. Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

14. Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

15. Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

16. Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

17. vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

19. Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

20. Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

21. Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

22. V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

23. scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

24. Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

25. O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

26. Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

27. Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

28. Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

29. Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

30. Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

1. Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

2. Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

3. aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

4. Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

5. Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

6. Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

7. Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

8. Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

9. Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

10. Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

11. De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

12. Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

13. Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

14. atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

15. Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

16. Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

17. Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

18. să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

19. Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

20. Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

21. Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``

1. Bildad către Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

2. ,,Pînă cînd vrei să vorbeşti astfel, şi pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic?

3. Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

4. Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i -a dat pe mîna păcatului.

5. Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atot puternic,

6. dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

7. Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai tîrziu. Învăţăminte din păţania celor dinainte.

8. Întreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor. -

9. Căci noi sîntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pămînt nu sînt decît o umbră. -

10. Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi, şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:

11. ,Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?

12. Fiind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decît toate ierburile.

13. Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va peri.

14. Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pînză de păianjen.

15. Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine.

16. Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa,

17. îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde pînă în ziduri.

18. Dar dacă -l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: ,Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!`

19. Iată, aşa sînt desfătările pe cari i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaş pămînt răsar alţii după el.

20. Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană, şi nu ocroteşte pe cei răi.

21. Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cîntări de veselie.

22. Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.```

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

3. Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

4. A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

5. El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

6. Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

7. Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

8. Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

9. El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

10. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

11. Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

12. Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

13. Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

14. Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

15. Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

16. Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

17. El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

18. care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

19. Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

20. Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

21. Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

22. Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

23. Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

24. Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

25. Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

26. trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

27. Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

28. sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

29. Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

30. Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

31. Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

32. Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

33. Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

34. Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

35. Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.

1. M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2. Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

3. Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

4. Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

5. Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

6. ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

7. cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

8. Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

9. Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

10. Nu m'ai muls ca laptele?

11. M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

12. mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

13. Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

14. că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

15. Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

16. Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

17. Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

18. Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

19. Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

20. Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

21. înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

22. în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``

1. Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

2. ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?

3. Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

4. Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -

5. A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,

6. şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

7. Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?

8. Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

9. Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.

10. Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?

11. Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

12. Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!

13. Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.

14. Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

15. Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

16. îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.

17. Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.

18. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

19. Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

20. Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. ,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!

3. Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?

4. Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!

5. Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!

6. Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

7. Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;

8. vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.

9. Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?

10. El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.

11. Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?

12. La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.

13. La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.

14. Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.

15. El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.

16. El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.

17. El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.

18. El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor.

19. El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici

20. El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.

21. El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari.

22. El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii.

23. El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.

24. El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,

25. unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.

1. Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.

2. Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sînt mai pe jos decît voi.

3. Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.

4. Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni, sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic.

5. O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!

6. Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

7. Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să -L apăraţi?

8. Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?

9. Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să -L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?

10. Nu, nu; ci El vă va osîndi, dacă în ascuns nu lucraţi decît părtinindu -L pe El.

11. Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?

12. Părerile voastre sînt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sînt întărituri de lut.

13. Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întîmplă-mi-se ce mi s'ar întîmpla.

14. Îmi voi lua carnea în dinţi, şi îmi voi pune viaţa în joc.

15. Da, mă va ucide: n'am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.

16. Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.

17. Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.

18. Iată-mă sînt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.

19. Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.

20. Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:

21. Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta.

22. Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!

23. Cîte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.

24. Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş?

25. Vrei să loveşti o frunză suflată de vînt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?

26. Pentruce să mă loveşti cu suferinţe amare, şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă?

27. Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,

28. cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii?

1. Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

2. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

3. Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

4. Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

5. Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,

6. întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.

7. Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.

8. Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,

9. înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

10. Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

11. Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,

12. aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.

13. Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!

14. Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.

15. Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.

16. Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

17. călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

18. Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,

19. cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

20. Îl urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.

21. De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are.

22. Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.``

Significados: Elifaz.

Você está lendo na edição CORNILESCU, Cornilescu, em Romeno.
Este lívro compôe o Antigo Testamento, tem 42 capítulos, e 1070 versículos.