Salmos

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Cîntarea fiilor lui Core.) Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

2. Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; cînd mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

3. Cu lacrămi mă hrănesc zi şi noapte, cînd mi se zice fără încetare: ,,Unde este Dumnezeul tău?``

4. Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, cînd mă gîndesc cum mergeam înconjurat de mulţime, şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţămire ale unei mulţimi în sărbătoare.

5. Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda; El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.

6. Îmi este mîhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gîndesc, din ţara Iordanului, din Hermon, şi din muntele Miţear.

7. Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.

8. Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cîntam laudele Lui, şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.

9. De aceea, zic lui Dumnezu, Stînca mea: ,,Pentruce mă uiţi? Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?``

10. Parcă mi se sfărîmă oasele cu sabia cînd mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi-mi zic neîncetat: ,,Unde este Dumnezeul tău?``

11. Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.

1. Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!

2. Tu eşti Dumnezeul, care mă ocroteşte: pentruce mă lepezi? Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?

3. Trimete lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească, şi să mă ducă la muntele Tău cel sfînt şi la locaşurile Tale!

4. Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia mea, şi Te voi lăuda cu arfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!

5. Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda: El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

2. Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.

3. Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.

4. Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

5. Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.

6. Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

7. ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

8. Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).

9. Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

10. ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

11. Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

12. Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.

13. Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

14. Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

15. Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,

16. la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

17. Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:

18. da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,

19. ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

20. Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,

21. n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

22. Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

23. Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

24. Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

25. Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.

26. Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!

1. (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cum se cîntă: ,,Crinii``. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare. O cîntare de dragoste.) Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: ,,Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!`` Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!

2. Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te -a binecuvîntat Dumnezeu pe vecie.

3. Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, -podoaba şi slava,

4. da, slava Ta! -Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blîndeţa şi neprihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!

5. Săgeţile tale sînt ascuţite: supt tine vor cădea popoare, şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului.

6. Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este vecinic; toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.

7. Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te -a uns cu un untdelemn de bucurie, mai pe sus decît pe tovarăşii Tăi de slujbă.

8. Smirna, aloia şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele; în casele tale împărăteşti de fildeş te înveselesc instrumentele cu coarde.

9. Printre prea iubitele tale sînt fete de împăraţi; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.

10. Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău!

11. Şi atunci împăratul îţi va pofti frumuseţa. Şi fiindcă este Domnul tău, adu -i închinăciunile tale.

12. Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate din popor vor umbla cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta.

13. Fata împăratului este plină de strălucire înlăuntrul casei împărăteşti; ea poartă o haină ţesută cu aur.

14. Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu haine cusute la gherghef, şi urmată de fete, însoţitoarele ei, cari sînt aduse la tine.

15. Ele sînt duse în mijlocul bucuriei şi veseliei, şi intră în casa împăratului.

16. Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; îi vei pune domni în toată ţara.

17. Din neam în neam îţi voi pomeni numele: de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. De cîntat pe alamot. O cîntare.) Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.

2. De aceea nu ne temem, chiar dacă s'ar zgudui pămîntul, şi s'ar clătina munţii în inima mărilor.

3. Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s'ar ridica pînă acolo de să se cutremure munţii. -

4. Este un rîu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfîntul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt.

5. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.

6. Neamurile se frămîntă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pămîntul se topeşte de groază.

7. Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. -

8. Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile, pe cari le -a făcut El pe pămînt.

9. El a pus capăt războaielor pînă la marginea pămîntului; El a sfărîmat arcul, şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. -

10. ,,Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu: Eu stăpînesc peste neamuri, Eu stăpînesc pe pămînt. -

11. Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. -

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm făcut de fiii lui Core.) Bateţi din palme, toate popoarele! Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!

2. Căci Domnul, Cel Prea Înalt, este înfricoşat: El este Împărat mare peste tot pămîntul.

3. El ne supune popoarele, El pune neamurile supt picioarele noastre.

4. El ne alege moştenirea, slava lui Iacov, pe care -l iubeşte. -

5. Dumnezeu Se suie în mijlocul strigătelor de biruinţă, Domnul înaintează în sunetul trîmbiţei.

6. Cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi! Cîntaţi Împăratul nostru, cîntaţi!

7. Căci Dumnezeu este împărat peste tot pămîntul: cîntaţi o cîntare înţeleaptă!

8. Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfînt.

9. Domnitorii popoarelor se adună împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam; căci ale lui Dumnezeu sînt scuturile pămîntului: El este mai înalt şi mai pe sus de orice.

1. (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfînt.

2. Frumoasă înalţime, bucuria întregului pămînt, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.

3. Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.

4. Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună,

5. au privit -o, au înlemnit, s'au temut, şi au luat -o la fugă.

6. I -a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.

7. Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vîntul de răsărit, care sfărîmă corăbiile din Tarsis.

8. Întocmai cum auzisem spunîndu-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. -

9. Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gîndim, în mijlocul Templului Tău!

10. Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună pînă la marginile pămîntului; dreapta Ta este plină de îndurare.

11. Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.

12. Străbateţi Sionul, şi ocoliţi -l, număraţi -i turnurile,

13. priviţi -i întăritura, şi cercetaţi -i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.

14. Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră pînă la moarte.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

2. mici şi mari, bogaţi şi săraci!

3. Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

4. Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

5. Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

6. Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

7. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

8. Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

9. Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

10. Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

11. Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

12. Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

13. Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

14. Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

15. Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

16. Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

17. căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

18. Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

19. căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

20. Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

1. (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.

2. Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.

3. Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.

4. El strigă spre ceruri sus, şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:

5. ,,Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!`` -

6. Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. -

7. Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

8. Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.

9. Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.

10. Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.

11. Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.

12. Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.

13. Oare mănînc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sîngele ţapilor?

14. Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.

15. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

16. Dumnezeu zice însă celui rău: ,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu,

17. cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

18. Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.

19. Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.

20. Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.

21. Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!

22. Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.

23. Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. Făcut cînd a venit la el proorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Şeba.) Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!

2. Spală-mă cu desăvîrşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!

3. Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.

4. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărîrea Ta, şi fără vină în judecata Ta.

5. Iată că sînt născut în nelegiuire, şi în păcat m'a zămislit mama mea.

6. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adîncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!

7. Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decît zăpada.

8. Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele, pe cari le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.

9. Întoarce-Ţi privirea dela păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!

10. Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!

11. Nu mă lepăda dela Faţa Ta, şi nu lua dela mine Duhul Tău cel Sfînt.

12. Dă-mi iarăş bucuria mîntuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!

13. Atunci voi învăţa căile Tale pe ceice le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.

14. Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sîngelui vărsat, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta.

15. Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta.

16. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.

17. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sînt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mîhnită.

18. În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului, şi zideşte zidurile Ierusalimului!

19. Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. O cîntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea: ,,David s'a dus în casa lui Ahimelec.``) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.

2. Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!

3. Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul. -

4. Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!

5. De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. -

6. Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd:

7. ,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.``

8. Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.

9. Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe flaut. O cîntare a lui David.) Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte, nu este nici unul care să facă binele.

2. Dumnezeu Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, şi să caute pe Dumnezeu.

3. Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

4. ,,Şi-au perdut oare mintea ceice săvîrşesc nelegiuirea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?``

5. Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i -a lepădat.

6. O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Cînd va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde. O cîntare a lui David. Făcută cînd au venit Zifiţii să spună lui Saul: ,,Ştiţi că David şade ascuns printre noi?``) Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău, şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta?

2. Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele.

3. Căci nişte străini s'au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa; ei nu se gîndesc la Dumnezeu. -

4. Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu!

5. Răul se va întoarce asupra protivnicilor mei; nimiceşte -i în credincioşia Ta!

6. Atunci Îţi voi aduce jertfe de bună voie, voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;

7. căci El mă izbăveşte din toate necazurile, şi cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!

2. Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,

3. din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.

4. Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,

5. mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

6. Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``

7. Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).

8. Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

9. Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;

10. zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;

11. răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

12. Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.

13. Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

14. Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

15. Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

16. Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

17. Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

18. Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!

19. Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.

20. Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.

21. Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.

22. Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

23. Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,Porumbel din stejari depărtaţi``. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd l-au prins Filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.

2. Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei; sînt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.

3. Oridecîteori mă tem, eu mă încred în Tine.

4. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?

5. Într'una ei îmi ating drepturile, şi n'au decît gînduri rele faţă de mine.

6. Uneltesc, pîndesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.

7. Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mînia Ta!

8. Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu sînt ele scrise în cartea Ta?

9. Vrăjmaşii mei dau înapoi, în ziua cînd Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.

10. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvîntul Lui.

11. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?

12. Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe cari Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţămire.

13. Căci mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici``. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd a fugit în peşteră, urmărit de Saul.) Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, pînă vor trece nenorocirile.

2. Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

3. El îmi va trimete izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire). Da, Dumnezeu Îşi va trimete bunătatea şi credincioşia.

4. Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni cari varsă flacări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sînt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.

5. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!

6. Ei întinseseră un laţ supt paşii mei; sufletul mi se încovoia, şi-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea. -

7. Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cînta, da, şi voi suna din instrumentele mele.

8. Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

9. Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cînta printre neamuri.

10. Căci bunătatea Ta ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.

11. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!

1. (Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici``. O cîntare de laudă a lui David.) Oare, tăcînd, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?

2. Dimpotrivă! în inimă, săvîrşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mînilor voastre.

3. Cei răi sînt stricaţi încă din pîntecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pîntecele mamei lor.

4. Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,

5. care n'aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

6. Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

7. Să se risipească întocmai ca nişte ape cari se scurg! Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!

8. Să piară, ca un melc, care se topeşte umblînd; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!

9. Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul.

10. Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sîngele celor răi.

11. Şi atunci oamenii vor zice: ,,Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt!``

1. (Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici.`` O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd a trimes Saul să -i împresoare casa, ca să -l omoare.) Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de protivnicii mei!

2. Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sînge!

3. Căci iată -i că stau la pîndă să-mi ia viaţa; nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!

4. Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc: trezeşte-Te, ieşi inaintea mea, şi priveşte!

5. Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile! N'avea milă de niciunul din aceşti vînzători nelegiuiţi. -(Oprire).

6. Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîni, şi dau ocol cetăţii.

7. Da, din gura lor ţîşneşte răul, pe buzele lor sînt săbii; căci zic: ,,Cine aude?``

8. Dar Tu, Doamne, rîzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.

9. Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea.

10. Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte, Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.

11. Nu -i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă -i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară -i, Doamne, Scutul nostru!

12. Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă, care le iese de pe buze: să se prindă în însăş mîndria lor, căci nu spun decît blesteme şi minciuni:

13. Nimiceşte -i, în mînia Ta, prăpădeşte -i, ca să nu mai fie! Fă -i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov, pînă la marginile pămîntului. -

14. Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîni, şi dau ocol cetăţii.

15. Umblă încoace şi încolo după hrană, şi petrec noaptea ne sătui.

16. Dar eu voi cînta puterea Ta; disdedimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.

17. O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Crinul mărturiei``. O cîntare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi cînd s'a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!

2. Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat; drege -i spărturile, căci se clatină!

3. Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.

4. Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să -l înalţe spre biruinţa adevărului. -

5. Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

6. Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: ,,Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.

7. Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:

8. Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălţămintea: ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!`` -

9. Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

10. Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

11. Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic.

12. Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!

2. Dela capătul pămîntului strig către Tine cu inima mîhnită, şi zic: ,,Du-mă pe stînca pe care n'o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!

3. Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului.

4. Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale. -

5. Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele, Tu îmi dai moştenirea celorce se tem de Numele Tău.

6. Tu adaugi zile la zilele împăratului: lungească -i-se anii pe vecie!

7. În veci să rămînă el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!

8. Atunci voi cînta neîncetat Numele Tău, şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul.

2. Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

3. Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om, pînă cînd veţi căuta cu toţii să -l doborîţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

4. Da, ei pun la cale să -l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -

5. Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.

6. Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

7. Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.

8. Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -

9. Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare

10. Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

11. Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că ,,Puterea este a lui Dumnezu.``

12. A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

1. (Un psalm al lui David. Făcut cînd era în pustia lui Iuda.) Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tînjeşte trupul după Tine, într'un pămînt sec, uscat şi fără apă.

2. Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfînt, ca să-Ţi văd puterea şi slava.

3. Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decît viaţa, de aceea buzele mele cîntă laudele Tale.

4. Te voi binecuvînta dar toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mînile.

5. Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,

6. cînd mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu, şi cînd mă gîndesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii.

7. Căci Tu eşti ajutorul meu, şi sînt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

8. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijineşte.

9. Dar cei ce caută să-mi ia viaţa, se vor duce în adîncimile pămîntului;

10. vor fi daţi pradă săbiei, vor fi prada şacalilor.

11. Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu; oricine jură pe El se va făli, căci va astupa gura mincinoşilor.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!

2. Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!

3. Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,

4. ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.

5. Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic: ,,Cine ne va vedea?

6. Pun la cale nelegiuiri, şi zic: ,,Iată-ne gata, planul este făcut!`` O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!

7. Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată -i loviţi.

8. Limba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce -i văd, clatină din cap.

9. Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: ,,Iată ce a făcut Dumnezeu,`` şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

10. Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.

2. Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.

3. Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.

4. Ferice de cel pe care -l alegi Tu, şi pe care -l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.

5. În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mîntuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării!

6. El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere.

7. El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.

8. Ceice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.

9. Tu cercetezi pămîntul şi -i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:

10. îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.

11. Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.

12. Cîmpiile pustiei sînt adăpate, şi dealurile sînt încinse cu veselie.

13. Păşunile se acopăr de oi, şi văile se îmbracă cu grîu: toate strigă de bucurie şi cîntă.

1. (Către mai marele cîntăreţior. O cîntare. Un psalm.) Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului.

2. Cîntaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.

3. Ziceţi lui Dumnezeu: ,,Cît de înfricoşate sînt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.

4. Tot pămîntul se închină înaintea Ta, şi cîntă în cinstea Ta, cîntă Numele Tău. -

5. Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El, cînd lucrează asupra fiilor oamenilor!

6. El a prefăcut marea în pămînt uscat, şi rîul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El.

7. El stăpîneşte pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răsvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! -

8. Binecuvîntaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!

9. El ne -a păstrat sufletul cu viaţă, şi n'a îngăduit să ni se clatine piciorul.

10. Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.

11. Ne-ai adus în laţ, şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.

12. Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.

13. De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie,

14. juruinţe, cari mi-au ieşit de pe buze, pe cari mi le -a rostit gura cînd eram la strîmtoare.

15. Îţi voi aduce oi grase, ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu ţapi. -(Oprire).

16. Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.

17. Am strigat către El cu gura mea, şi îndată lauda a fost pe limba mea.

18. Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m'ar fi ascultat Domnul.

19. Dar Dumnezeu m'a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.

20. Binecuvîntat să fie Dumnezeu, care nu mi -a lepădat rugăciunea, şi nu mi -a îndepărtat bunătatea Lui!

1. (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm. O cîntare.) Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvinteze, să facă să lumineze peste noi Faţa Lui, -

2. ca să se cunoască pe pămînt calea Ta, şi printre toate neamurile mîntuirea Ta!

3. Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.

4. Se bucură neamurile şi se veselesc; căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire, şi povăţuieşti neamurile pe pămînt. -

5. Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.

6. Pămîntul îşi dă roadele; Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvintează,

7. Dumnezeu ne binecuvintează, şi toate marginile pămîntului se tem de El.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Dumnezeu Se scoală, vrăjmaşii Lui se risipesc, şi protivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui.

2. Cum se risipeşte fumul, aşa -i risipeşti Tu; cum se topeşte ceara la foc, aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.

3. Dar cei neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu, şi nu mai pot de veselie.

4. Cîntaţi lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui! Faceţi drum Celui ce înaintează prin cîmpii. Domnul este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!

5. El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfînt.

6. Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi, El izbăveşte pe prinşii de război şi -i face fericiţi; numai cei răsvrătiţi locuiesc în locuri uscate.

7. Dumnezeule, cînd ai ieşit Tu în fruntea poporului, şi cînd mergeai în pustie, -

8. s'a cutremurat pămîntul, s'au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu, s'a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

9. Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule, şi ai întărit moştenirea Ta, sleită de puteri.

10. Poporul tău şi -a aşezat locuinţa în ţara, pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătisei pentru cei nenorociţi.

11. Un cuvînt spune Domnul, şi femeile aducătoare de veşti bune sînt o mare oştire: -

12. împăraţii oştirilor fug, fug, şi cea care rămîne acasă, împarte prada.

13. Pe cînd voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sînt acoperite de argint, şi penele lui sînt de un galben auriu. -

14. Cînd a împrăştiat Cel Autoputernic pe împăraţi în ţară, parcă ningea în Ţalmon.

15. Munţii lui Dumnezeu, munţii Basanului, munţi cu multe piscuri, munţii Basanului,

16. pentruce, munţi cu multe piscuri, purtaţi pismă pe muntele pe care l -a ales Dumnezeu ca locaş împărătesc? Cu toate acestea Domnul va locui în el în veci.

17. Carăle Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii; Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în locaşul Său cel sfînt.

18. Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiţi vor locui şi ei lîngă Domnul Dumnezeu.

19. Binecuvîntat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mîntuirea noastră. -(Oprire).

20. Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor, şi Domnul, Dumnezeu, ne poate scăpa de moarte.

21. Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui, creştetul capului celor ce trăiesc în păcat.

22. Domnul zice: îi voi aduce înapoi din Basan, îi voi aduce înapoi din fundul mării,

23. ca să-ţi cufunzi piciorul în sînge, şi limba cînilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.

24. Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule, intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în locaşul cel sfînt.

25. În frunte merg cîntăreţii, apoi ceice cîntă din instrumente, în mijlocul fetelor cari sună din timpane.

26. Binecuvîntaţi pe Dumnezeu în adunări, binecuvîntaţi pe Domnul, ceice vă scoborîţi din Israel!

27. Iată tînărul Beniamin, care stăpîneşte peste ei, căpeteniile lui Iuda şi ceata lor, căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.

28. Dumnezeul tău te -a făcut puternic. Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.

29. Împăraţii Îţi vor aduce daruri la Ierusalim.

30. Înspăimîntă fiara din trestii, ceata taurilor, cu viţeii popoarelor; calcă în picioare pe ceice îşi pun plăcerea în argint! Risipeşte popoarele cărora le place să se bată!

31. Cei mari vin din Egipt: Etiopia aleargă cu mînile întinse spre Dumnezeu.

32. Cîntaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pămîntului, şi lăudaţi pe Domnul! -(Oprire).

33. Cîntaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor vecinice! Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!

34. Daţi slavă lui Dumnezeu, a cărui măreţie este peste Israel, şi a cărui putere este în ceruri.

35. Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfînt! Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere. Binecuvîntat să fie Dumnezeu!

1. (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

2. Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

3. Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.

4. Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n'am furat.

5. Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.

6. Să nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!

7. Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.

8. Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

9. Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

10. Plîng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.

11. Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.

12. Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.

13. Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!

14. Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!

15. Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!

16. Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,

17. şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbeşte de m'ascultă!

18. Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!

19. Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.

20. Ocara îmi rupe inima, şi sînt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.

21. Ei îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oţet.

22. Să li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!

23. Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!

24. Varsă-Ţi mînia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!

25. Pustie să le rămînă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

26. Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

27. Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de îndurarea Ta!

28. Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!

29. Eu sînt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!

30. Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, şi prin laude Îl voi preamări.

31. Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel cu coarne şi copite!

32. Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!

33. Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.

34. Să -L laude cerurile şi pămîntul, mările şi tot ce mişună în ele!

35. Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;

36. sămînţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. Ca aducere aminte.) Grăbeşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte! Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!

2. Să rămînă de ruşine şi înfruntaţi, cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească, cei ce-mi doresc pieirea!

3. Să se întoarcă înapoi de ruşine, cei ce zic: ,,Aha, Aha!``

4. Toţi cei ce Te caută, să se veselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mîntuirea Ta, să zică neîncetat: ,,Prea mărit să fie Dumnezeu!``

5. Eu sînt sărac şi lipsit: grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule. Tu eşti ajutorul şi Izbăvitorul meu: Doamne, nu zăbovi!

1. În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămîn de ruşine niciodată!

2. Scapă-mă, în dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine, şi ajută-mi.

3. Fii o stîncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărît să mă scapi, căci Tu eşti stînca şi cetăţuia mea.

4. Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mîna celui rău, din mîna omului nelegiuit şi asupritor!

5. Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea.

6. Pe Tine mă sprijinesc, din pîntecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pîntecele mamei; pe Tine Te laud fără-'ncetare.

7. Pentru mulţi am ajuns ca o minune, dar Tu eşti scăparea mea cea tare.

8. Să mi se umple gura de laudele Tale, şi'n fiecare zi să Te slăvească!

9. Nu mă lepăda la vremea bătrîneţei; cînd mi se duc puterile, nu mă părăsi!

10. Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine, şi ceice-mi pîndesc viaţa se sfătuiesc între ei,

11. zicînd: ,,L -a părăsit Dumnezeu; urmăriţi -l, puneţi mîna pe el, căci nu -i nimeni care să -l scape!``

12. Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Dumnezeule, vino de grab în ajutorul meu!

13. Să rămînă de ruşine şi nimiciţi, cei ce vor să-mi ia viaţa! Să fie acoperiţi de ruşine şi de ocară, cei ce-mi caută perzarea!

14. Şi eu voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult.

15. Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mîntuirea Ta, căci nu -i cunosc marginile.

16. Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.

17. Dumnezeule, Tu m'ai învăţat din tinereţă, şi pînă acum eu vestesc minunile Tale.

18. Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrîneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!

19. Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge pînă la cer; Tu ai săvîrşit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?

20. Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri; dar ne vei da iarăş viaţa, ne vei scoate iarăş din adîncurile pămîntului.

21. Înalţă-mi mărimea mea, întoarce-Te, şi mîngîie-mă din nou!

22. Şi te voi lăuda în sunet de alăută, Îţi voi cînta credincioşia. Dumnezeule, Te voi lăuda cu arfa, Sfîntul lui Israel!

23. Cînd Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul, pe care mi l-ai izbăvit;

24. şi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta, căci cei ce-mi caută pierzarea sînt ruşinaţi şi roşi de ruşine.

1. (Un psalm al lui Solomon.) Dumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului, şi dă dreptatea Ta fiului împăratului!

2. Şi el va judeca pe poporul Tău cu dreptate, şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire.

3. Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.

4. El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului, şi va zdrobi pe asupritor.

5. Aşa că se vor teme de Tine, cît va fi soarele, şi cît se va arăta luna, din neam în neam;

6. va fi ca o ploaie, care cade pe un pămînt cosit, ca o ploaie repede, care udă cîmpia.

7. În zilele lui va înflori cel neprihănit, şi va fi belşug de pace pînă nu va mai fi lună.

8. El va stăpîni dela o mare la alta, şi dela Rîu pînă la marginile pămîntului.

9. Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea lui, şi vrăjmaşii vor linge ţărîna.

10. Împăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri, împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.

11. Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor sluji.

12. Căci el va izbăvi pe săracul care strigă, şi pe nenorocitul, care n'are ajutor.

13. Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit, şi va scăpa viaţa săracilor;

14. îi va izbăvi de apăsare şi de silă, şi sîngele lor va fi scump înaintea lui.

15. Ei vor trăi, şi -i vor da aur din Seba; se vor ruga neîncetat pentru el, şi -l vor binecuvînta în fiecare zi.

16. Va fi belşug de grîu în ţară, pînă în vîrful munţilor, şi spicele lor se vor clătina ca şi copacii din Liban; oamenii vor înflori în cetăţi ca iarba pămîntului.

17. Numele lui va dăinui pe vecie: cît soarele îi va ţinea numele. Cu el se vor binecuvînta unii pe alţii, şi toate neamurile îl vor numi fericit.

18. Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!

19. Binecuvîntat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pămîntul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!

20. Sfîrşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.

Significados: Hermon, Saul, Israel, Efraim, Edom, Sinai.

Você está lendo Salmos na edição CORNILESCU, Cornilescu, em Romeno.
Este lívro compôe o Antigo Testamento, tem 150 capítulos, e 2461 versículos.