Salmos

1. (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

2. Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!

3. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.

4. Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.

5. N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.

6. Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.

7. Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.

8. Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

9. îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.

10. Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,

11. şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

12. Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.

13. Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:

14. căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.

15. Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.

16. M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,

17. pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.

18. Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.

19. Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.

20. Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

21. Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,

22. eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

23. Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;

24. mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

25. Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.

26. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.

27. Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.

28. Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

1. (O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?

2. Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

3. îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.

4. Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

5. Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:

6. în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

7. Au pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.

8. Ei ziceau în inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

9. Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...

10. Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

11. Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!

12. Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

13. Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;

14. ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

15. Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

16. A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

17. Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

18. Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

19. Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

20. Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.

21. Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

22. Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

23. Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

1. (Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici.`` Un psalm al lui Asaf. O cîntare.) Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm; noi, cari chemăm Numele Tău, vestim minunile Tale!

2. ,,Atunci cînd va veni vremea hotărîtă,`` zice Domnul, ,,voi judeca fără părtinire.

3. Poate să se cutremure pămîntul cu locuitorii lui: căci Eu îi întăresc stîlpii.`` -(Oprire).

4. Eu zic celor ce se fălesc: ,,Nu vă făliţi!`` Şi celor răi: ,,Nu ridicaţi capul sus!``

5. Nu vă ridicaţi capul aşa de sus, nu vorbiţi cu atîta trufie!

6. Căci nici dela răsărit, nici dela apus, nici din pustie, nu vine înălţarea.

7. Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El scoboară pe unul, şi înalţă pe altul.

8. În mîna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură. Cînd îl varsă, toţi cei răi de pe pămînt sug, îl sorb şi -l beau pînă în fund!

9. Eu însă voi vesti pururea aceste lucruri; voi cînta laude în cinstea Dumnezeului lui Iacov.

10. Şi voi doborî toate puterile celor răi: puterile celui neprihănit însă se vor înălţa.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui Asaf. O cîntare.) Dumnezeu este cunoscut în Iuda, mare este Numele Lui în Israel.

2. Cortul Lui este în Salem, şi locuinţa Lui în Sion;

3. acolo a sfărîmat El săgeţile, scutul, sabia, şi armele de război. -

4. Tu eşti mai măreţ, mai puternic decît munţii răpitorilor.

5. Despoiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi; n'au putut să se apere, toţi acei oameni viteji.

6. La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit şi călăreţi şi cai.

7. Cît de înfricoşat eşti Tu! Cine poate să-Ţi stea împotrivă, cînd Îţi izbucneşte mînia?

8. Ai rostit hotărîrea dela înalţimea cerurilor; pămîntul s'a îngrozit şi a tăcut,

9. cînd S'a ridicat Dumnezeu să facă dreptate, şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pămînt. -

10. Omul Te laudă chiar şi în mînia lui, cînd Te îmbraci cu toată urgia Ta.

11. Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru, şi împliniţi-le! Toţi ceice -L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat.

12. El frînge mîndria domnitorilor, El este înfricoşat pentru împăraţii pămîntului.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf.) Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.

2. În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mînile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mîngîiere.

3. Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem; mă gîndesc adînc în mine, şi mi se mîhneşte duhul. -

4. Tu îmi ţii ploapele deschise; şi, de mult ce mă frămînt, nu pot vorbi.

5. Mă gîndesc la zilele de demult, la anii de odinioară.

6. Mă gîndesc la cîntările mele noaptea, cuget adînc în lăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gînduri, şi zic:

7. ,,Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?

8. S'a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S'a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?

9. A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi -a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?`` -

10. Atunci îmi zic: ,,Ceeace mă face să sufăr, este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaş``...

11. Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;

12. da, mă voi gîndi la toate lucrările Tale, şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.

13. Dumnezeule, căile Tale sînt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?

14. Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.

15. Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.

16. Cînd Te-au văzut apele, Dumnezeule, cînd Te-au văzut apele, s'au cutremurat, şi adîncurile s'au mişcat.

17. Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au sburat în toate părţile.

18. Tunetul Tău a isbucnit în vîrtej de vînt, fulgerile au luminat lumea: pămîntul s'a mişcat şi s'a cutremurat.

19. Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s'au mai cunoscut urmele.

20. Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mîna lui Moise şi Aaron.

1. (O cîntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!

2. Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.

3. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,

4. nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le -a făcut.

5. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,

6. ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;

7. pentruca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.

8. Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n'avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

9. Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgînd cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,

10. pentrucă n'au ţinut legămîntul lui Dumnezeu, şi n'au voit să umble întocmai după Legea Lui.

11. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase.

12. Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în cîmpia Ţoan.

13. A despărţit marea, şi le -a deschis un drum prin ea, ridicînd apele ca un zid.

14. I -a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

15. A despicat stînci în pustie, şi le -a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.

16. A făcut să ţîşnească izvoare din stînci, şi să curgă ape ca nişte rîuri.

17. Dar ei tot n'au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n'au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie.

18. Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerînd mîncare după poftele lor.

19. Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, şi au zis: ,,Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?

20. Iată că El a lovit stînca, de au curs ape, şi s'au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pîne, sau să facă rost de carne poporului Său?``

21. Domnul a auzit, şi S'a mîniat. Un foc s'a aprins împotriva lui Iacov, şi s'a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui,

22. pentrucă n'au crezut în Dumnezeu, pentrucă n'au avut încredere în ajutorul Lui.

23. El a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor:

24. a plouat peste ei mană de mîncare, şi le -a dat grîu din cer.

25. Au mîncat cu toţii pînea celor mari, şi le -a trimes mîncare să se sature.

26. A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi.

27. A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări înaripate, cît nisipul mării;

28. le -a făcut să cadă în mijlocul taberii lor, dejur împrejurul locuinţelor lor.

29. Ei au mîncat şi s'au săturat din destul: Dumnezeu le -a dat ce doriseră.

30. Dar n'apucaseră să-şi stîmpere bine pofta, mîncarea le era încă în gură,

31. cînd s'a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborît pe tinerii lui Israel.

32. Cu toate acestea, ei n'au încetat să păcătuiască, şi n'au crezut în minunile Lui.

33. De aceea, El le -a curmat zilele ca o suflare, le -a curmat anii printr'un sfîrşit năpraznic.

34. Cînd îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;

35. îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor, şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.

36. Dar Îl înşelau cu gura, şi -L minţeau cu limba.

37. Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legămîntului Său.

38. Totuş, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mînia şi nu dă drumul întregei Lui urgii.

39. El Şi -a adus deci aminte că ei nu erau decît carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.

40. Decîteori s'au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! Decîteori L-au mîniat ei în pustietate!

41. Da, n'au încetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să întărîte pe Sfîntul lui Israel.

42. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cînd i -a izbăvit de vrăjmaş,

43. de minunile, pe cari le -a făcut în Egipt, şi de semnele Lui minunate din cîmpia Ţoan.

44. Cum le -a prefăcut rîurile în sînge, şi n'au putut să bea din apele lor.

45. Cum a trimes împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mîncat, şi broaşte, cari i-au nimicit.

46. Cum le -a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.

47. Cum le -a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.

48. Cum le -a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.

49. El Şi -a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.

50. Cum Şi -a dat drum slobod mîniei, nu le -a scăpat sufletul dela moarte, şi le -a dat viaţa pradă molimei;

51. cum a lovit pe toţi întîii născuţi din Egipt, pîrga puterii în corturile lui Ham.

52. Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i -a povăţuit ca pe o turmă în pustie.

53. Cum i -a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.

54. Cum i -a adus spre hotarul Lui cel sfînt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l -a cîştigat.

55. Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le -a împărţit ţara în părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

56. Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s'au răzvrătit împotriva Lui, şi n'au ţinut poruncile Lui.

57. Ci s'au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s'au abătut la o parte, ca un arc înşelător,

58. L-au supărat prin înălţimile lor, şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor.

59. Dumnezeu a auzit, şi Ş'a mîniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.

60. A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.

61. Şi -a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mînile vrăjmaşului.

62. A dat pradă săbiei pe poporul Lui, şi S'a mîniat pe moştenirea Lui.

63. Pe tinerii lui i -a ars focul, şi fecioarele lui n'au mai fost sărbătorite cu cîntări de nuntă.

64. Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s'au bocit.

65. Atunci Domnul S'a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,

66. şi a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau, acoperindu -i cu vecinică ocară.

67. Însă a lepădat cortul lui Iosif, şi n'a ales seminţia lui Efraim;

68. ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care -l iubeşte.

69. Şi -a zidit sfîntul locaş ca cerurile de înalt, şi tare ca pămîntul, pe care l -a întemeiat pe veci.

70. A ales pe robul Său David, şi l -a luat dela staulele de oi.

71. L -a luat dindărătul oilor, cari alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel.

72. Şi David i -a cîrmuit cu o inimă neprihănită, şi i -a povăţuit cu mîni pricepute.

1. (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pîngărit Templul Tău cel sfînt, şi au prefăcut Ierusalimul într'un morman de pietre.

2. Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănînce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat -o s'o mănînce fiarele pămîntului.

3. Ca apa le-au vărsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n'a fost nimeni să -i îngroape.

4. Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

5. Pînă cînd, Doamne, Te vei mînia fără încetare, şi va arde mînia Ta ca focul?

6. Varsă-Ţi mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc, şi peste împărăţiile, cari nu cheamă Numele Tău!

7. Căci au mîncat pe Iacov, şi i-au pustiit locuinţa.

8. Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iese degrab înainte îndurările Tale! Căci sîntem nenorociţi de tot!

9. Ajută-ne, Dumnezeul mîntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!

10. Pentruce să zică neamurile: ,,Unde este Dumnezeul lor?`` Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sîngele vărsat al robilor Tăi!

11. Să ajungă pînă la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!

12. Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sînul lor, batjocurile, cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!

13. Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci, şi vom vesti din neam în neam laudele tale.

1. (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!

2. Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!

3. Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

4. Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?

5. Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.

6. Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.

7. Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

8. Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.

9. Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.

10. Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.

11. Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.

12. Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?

13. O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.

14. Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!

15. Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...

16. Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!

17. Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!

18. Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.

19. Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

1. (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

2. Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

3. Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

4. Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

5. El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

6. ,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

7. Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

8. Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

9. Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

10. Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

11. Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

12. Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

13. O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

14. Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

15. ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

16. L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.

1. (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.

2. -,,Pînă cînd veţi judeca strîmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? -

3. Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,

4. Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi -i din mîna celor răi.``

5. Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep'nimic, ci umblă în întunerec; de aceea se clatină toate temeliile pămîntului.

6. Eu am zis: ,,Sînteţi dumnezei, toţi sînteţi fii ai Celui Prea Înalt.``

7. Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.`` -

8. Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pămîntul! Căci toate neamurile sînt ale Tale.

1. (O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!

2. Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.

3. Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

4. ,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``

5. Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:

6. corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,

7. Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.

8. Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).

9. Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,

10. cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.

11. Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

12. Căci ei zic: ,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``

13. Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,

14. Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!

15. Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

16. Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

17. Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

18. Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;

1. (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cît de plăcute sînt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!

2. Sufletul meu suspină şi tînjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!

3. Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

4. Ferice de ceice locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. -

5. Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.

6. Cînd străbat aceştia Valea Plîngerii, o prefac într'un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări.

7. Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

8. Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! -(Oprire).

9. Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!

10. Căci mai mult face o zi în curţile Tale de cît o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decît să locuiesc în corturile răutăţii!

11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

12. Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;

2. ai iertat nelegiuirea poporului Tău,

3. i-ai acoperit toate păcatele; -(Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea, şi Te-ai întors din iuţimea mîniei Tale.

4. Întoarce-ne iarăş, Dumnezeul mîntuirii noastre! Încetează-Ţi mînia împotriva nostră!

5. În veci Te vei mînia pe noi? În veci îţi vei lungi mînia?

6. Nu ne vei înviora iarăş, pentruca să se bucure poporul Tău în Tine?

7. Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, şi dă-ne mîntuirea Ta!

8. Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăş în nebunie.

9. Da, mîntuirea Lui este aproape de ceice se tem de El, pentruca în ţara noastră să locuiască slava.

10. Bunătatea şi credincioşia se întîlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.

11. Credincioşia răsare din pămînt, şi dreptatea priveşte dela înălţimea cerurilor.

12. Domnul ne va da şi fericirea, şi pămîntul nostru îşi va da roadele.

13. Dreptatea va merge şi înaintea Lui, şi -L va şi urma, călcînd pe urmele paşilor Lui!

1. (O rugăciune a lui David.) Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sînt nenorocit şi lipsit.

2. Păzeşte-mi sufletul, căci sînt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!

3. Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine.

4. Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

5. Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi ceice Te cheamă.

6. Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!

7. Te chem, în ziua necazului meu, căci m'asculţi.

8. Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.

9. Toate neamurile, pe cari le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău.

10. Căci Tu eşti mare, şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu.

11. Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.

12. Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi prea mări Numele Tău în veci!

13. Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adînca locuinţă a morţilor.

14. Dumnezeule, nişte îngîmfaţi s'au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa, şi nu se gîndesc la Tine.

15. Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credicioşie.

16. Îndreaptă-Ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău, şi scapă pe fiul roabei Tale!

17. Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămînă de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mîngîi, Doamne!

1. (Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi:

2. Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decît toate locaşurile lui Iacov.

3. Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu! -

4. Eu pomenesc Egiptul şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, ţara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia: ,,în Sion s'au născut.`` -

5. Iar despre Sion este zis: ,,Toţi s'au născut în el,`` şi Cel Prea Înalt îl întăreşte.

6. Domnul numără popoarele, scriindu-le: ,,Acolo s'au născut.`` -

7. Şi cei ce cîntă şi ceice joacă strigă: ,,Toate izvoarele mele sînt în Tine.``

1. (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

2. S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

3. căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

4. Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

5. Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

6. M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

7. Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

8. Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

9. Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

10. Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

11. Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

12. Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

13. Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

14. Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

15. Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

16. Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

17. Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

18. Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.

1. (O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

2. Căci zic: ,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!`` -

3. ,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David:

4. ,,Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi' -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.``

5. Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!

6. Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

7. Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.

8. Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.

9. Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

10. Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.

11. Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.

12. Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.

13. Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.

14. Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.

15. Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!

16. El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.

17. Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.

18. Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.

19. Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: ,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;

20. am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.

21. Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.

22. Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;

23. ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.

24. Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

25. Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.

26. El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``

27. Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.

28. Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.

29. Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.

30. Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,

31. dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,

32. atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;

33. dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;

34. nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.

35. Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?

36. Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;

37. ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).

38. Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;

39. ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.

40. I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.

41. Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.

42. Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,

43. ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.

44. Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;

45. i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire)

46. Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?

47. Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.

48. Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -

49. Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?

50. Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;

51. adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!

52. Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!

Significados: Israel, Efraim, Edom.

Você está lendo Salmos na edição CORNILESCU, Cornilescu, em Romeno.
Este lívro compôe o Antigo Testamento, tem 150 capítulos, e 2461 versículos.